Un drum putin mai lung...

La sfarsitul lui 2008, chiar inainte de Craciun, m-am oferit sa mi ajut cumnatica, cu un drum la Bucuresti, ea trebuind sa ajunga la aeroportul Baneasa pentru un avion catre Londra.

Am plecat devreme catre Bucuresti, la 7 dimineata, desi avionul era la 15.30, iar prezenta pe aeroport era solicitata cu 2 ore mai inainte. Deci nu mai putin de 6.30 pana la ora la care trebuia sa ajungem pe Baneasa. Toate bune si frumoase pana in apopierea Ploiestiului, unde circulatia era blocata din cauza unui accident pe care nu il vedeam din cauza sirului lung de masini. Teoretic era timp destul pentru a astepta deblocarea ei, umbra fiind aproape de ora la care dispare, insa nestiind despre ce e vorba si cat va dura, am decis sa ma iau dupa un localnic, cu un numar ce indica un PH acid. Am intrat pe drumuri de tara, apoi cu piatra cubica, gropi cu asfalt si pana la urma am dat si de asfalt, cum zic cei din mediul rural, in ORASUL cu o clara rezonanta europeana: Boldesti Scaieni.

Bucuros ca am ajuns pe un drum cat de cat normal si circulat, am ignorat micul ocol facut fortat de imprejurari si ne am indreptat catre Ploiesti.La intrarea in marea metropola de Prahova mi am adus aminte de precedentele dati cand am bajbait la greu prin acest oras in incercarea de a-l traversa.
Pana la urma am intrat pe centura absolut devastata a orasului si la primul indicator catre Bucuresti am facut dreapta, fericit ca am scapat de acest cosmar numit Ploiesti.

Curand am realizat ca merg spre Bucuresti, insa nu am sa ies prea curand in DN1, motiv pentru care mi am sunat prietenii bucuresteni sa ii intreb ce treaba are Buftea cu mersul la Aeroportul Baneasa.
Nu e nevoie sa mai mentionez ca drumul e varza, iar circulatia e absolut haotica, in lipsa radarelor fixe sau a Politiei.
Am ajuns in Bucuresti si auzind la Europa Fm ca pe centura Bucurestiului traficul este blocat am decis sa intru in oras. Dupa alte 60 minute chinuitoare printr o capitala la fel de imbacsita si prinsa in goana cumparaturilor de Pasti am ajuns pe Baneasca cu doar 1 ora inainte de decolarea avionului.
Nu e nevoie sa mai zic ca eu eram un pachet de nervi, pe care nici vederea in trafic a unui iepuras Playboy nu a putut sa ii indeparteze, iar cumnatica mea era deja convinsa ca nu va mai pleca la Londra catre marea ei dragoste.
Si desi la plecarea din Piatra Neamt avea o mare frica de primul sau zbor cu avionul, s-a convins ca un drum cu masina prin Romania pitoreasca, fara un GPS, implica cu mult mai multe riscuri decat un banal zbor de 3 ore. 

Adevarul e ca mi ar fi prins bine un GPS Mio S760 cu ecranul sau mare de 7 inci pe care sa vad clar pe unde trebuia sa o iau sa nu ma pierd in hatisul ulitelor din Romania.